Domul din Milano / Biserici

O cascadă epică de spire în inima oraşului

Puţine privelişti din lume se pot compara cu ceea ce Domul din Milano are de oferit din punct de vedere estetic. Dacă ar trebui găsit un cuvânt care să descrie ceea ce reprezintă prestigiosul Duomo di Milano, acesta ar fi „copleşitor”. Nimic timid, nimic modest nu poate fi întrezărit în particularităţile structurale şi decorative ale catedralei care ar putea să facă vizitatorii să creadă că vreo urmă de simţ al măsurii a inspirat vreodată arhitecţii care, unul după altul, au succedat la proiectarea catedralei.

Într-adevăr, în timp, catedrala fie i-a consternat pe rafinaţii cunoscători ai arhitecturii, fie literalmente i-a inspirat pe unii precum Shelley să acceadă la noi culmi ale percepţiei artistice. Ridiculizat sau idolatrizat, Domul din Milano este imposibil de trecut cu vederea în timpul unei şederi în al doilea cel mai mare oraş al Italiei. Catedralei i-au trebuit mai bine de 5 secole pentru a fi construită (de unde a derivat şi zicala localnicilor, „fabbrica del duomo”, atunci când vor să sublinieze că ceva durează prea mult pentru a fi realizat). Lucrările au fost dispuse de Antonio Saluzzo care, în 1386, atunci când au fost demarate lucrările, ocupa funcţia de arhiepiscop (o perioadă ce a coincis cu afirmarea primului Duce de Milano, Gian Lorenzo Visconti). Lucrările au fost finalizate nu mai devreme de 1965, deşi constantele lucrări de restaurare pot face vizitatorii să creadă că acestea sunt încă în derulare (tot timpul, schele sunt ridicate şi apoi date jos, chiar şi în prezent).

Etericul aspect exterior al catedralei, cu aproximaţie calificat drept gotic, este rezultatul a secole de lucrări de proiectare. Primii doi arhitecţi de origine franceză, Nicolas de Bonaventure şi Jean Mignot, au întrevăzut un edificiu în stil gotic, însă următorul arhitect, cel din secolul al XVI-lea, Pellegrino Pellegrini, sub influenţa arhiepiscopului Carlo Borromeo, a schimbat planurile, căutând să împrumute catedralei o tuşă renascentistă. Într-adevăr, domul a încorporat anumite elemente tipice Renaşterii, însă în cele din urmă goticul a triumfat, întrucât arhitecţii din secolul al XVII-lea, Francesco Maria Richini şi Fabio Mangone, au decis să revină asupra proiectelor iniţiale şi să reimplementeze ezitantul aspect gotic.

Napoleon însuşi a avut ceva de spus în construirea catedralei. El a fost cel care a dispus grăbirea lucrărilor (de altfel, Napoleon a fost încoronat Rege al Italiei în Domul din Milano). Într-adevăr, în liniile sale generale, catedrala a fost finisată în secolul al XIX-lea (inclusiv faţada), însă şi aproape 5 decenii din secolul al XX-lea au trebuit să treacă pentru ca edificiul să fie terminat în totalitate, cu adăugarea tuturor accesoriilor decorative: turlele, statuile, arcadele.

Ridicându-se la o înălţime de mai bine de 65 de metri, verticalitatea sa fiind şi mai mult sporită de turla care poartă statuia Madonnina, Il Duomo este a patra cea mai mare catedrală din lume (şi a doua cea mai mare din Italia, dacă se ia în considerare şi Bazilica Sfântul Petru din Vatican), ocupând o suprafaţă aproximativ rectangulară de mai bine de 14000 de metri. Corpul edificiului arată ca şi cum ar fi înghiţit într-o pădure de turle, numărând un total de 135 de spire. Turlele străpung aerul într-o abruptă mişcare încremenită, dominate de legendara Madonnina, o splendidă lucrare în stil baroc semnată de Giuseppe Perego (statuia este făcută din bronz aurit, şi nu poate fi văzută decât în rarele zile însorite din Milano, rămânând în general învăluită în ceaţă). Vizitatorii au acces la acoperişul catedralei, de unde pot admira atât priveliştea panoramică a oraşului, cât şi numeroasele statui şi motive decorative de pe turle, însă pentru a face acest lucru, turiştii trebuie să plătească un bilet separat (iar pentru a ajunge aici pot urca fie pe scări, fie pot lua liftul).

Interiorul catedralei este la fel de extravagant. Este populat de zeci de pilaştri şi coloane, menite a diviza secţiunile biserici (cele cinci nave, transepturile), având o capacitate de 40000 de locuri (ceea ce înseamnă că, la începutul construirii sale, edificiul putea adăposti întreaga populaţie a oraşului). Unele dintre cele mai importante puncte de interes din interior se referă la altarele lui Pellegrini, trei lucrări de remarcabilă impecabilitate renascentistă, monumentul construit de Leone Leoni pentru Gian Giacomo Medici di Marignano (situat în transeptul drept al bisericii), statuia realizată de Marco d’Agrate şi care îl redă pe Sfântul Bartolomeu (una dintre cele mai renumite capodopere din catedrală), şi cripta, care conţine moaştele lui San Carlo Borromeo. Catedrala mai este cunoscută şi pentru că, odinioară, adăpostea mormintele a trei membri ai familiei Visconti (Givanni, Barnabo şi Filippo Maria) şi mormintele a trei membri ai familiei Sforza (Francesco I, Galeazzo Maria şi Lodovico), însă acestea au fost înlăturate şi secolul al XVI-lea, la dispoziţia lui Carlo Borromeo. Baptisteriul Paleocreştin, Battistero Paleocristiano (se spune că Sfântul Augustin a fost botezat aici de către Sant’Ambrogio), situat în subterana catedralei, precum şi trezoreria catedralei (care conţine colecţii ample de artă medievală creştină), merită, de asemenea, vizitate (pentru a avea acces la baptisteriu şi la trezorerie, trebuie cumpărate bilete separate).

Însă pentru a admira bogăţia de capodopere care odinioară decorau catedrala, turiştii ar trebui să viziteze şi Muzeul Domului, situat tot în piazza unde se află catedrala, în Palazzo Reale (un major obiectiv turistic în el însuşi, la fel ca Galeria Vittorio Emanuele II, aflată la capătul opus al pieţei), care expune, printre altele, o lucrare epică de-a lui Jacopo Tintoretto.

Nume:
Domul din Milano (Duomo di Milano)
Adresă:
Piazza del Duomo, 20121, Milano, Italia
Telefon:
0039 02 72022656
Email:
cattedrale@duomomilano.it / info@duomomilano.it
Website:
duomomilano.it
Intrare:
gratuit (catedrala); se plătesc separat bilete pentru acoperiş, baptisteriu, trezorerie şi, respectiv, muzeu

Obiective turistice în Milano

Loggia degli Osii

Loggia degli Osii se află în centrul Piazza dei Mercanti. A fost construită în 1321 la ordinul lui Matteo I Visconti, proiectată de Scoto da San Gimignano.

Detalii

Grădinile Publice

Grădinile Publice din Milano sunt cel mai mare parc public din oraş. Aici se află grandiosul Palazzo Dugnani, precum şi Muzeul Civic de Istorie a Naturii.

Detalii

Muzeul Civic de Arheologie din Milano

Muzeul Civic de Arheologie din Milano expune colecţii de vestigii ale vechiului Milano, şi rămase din timpul anticelor civilizaţii romane şi greceşti

Detalii

Milano